mahavira

Ma tot trezesc de cateva zile cu aceasta fraza/ intrebare in minte … "How far would I go for … ", continuarea dupa "for" fiind pe rand fiecare parte a vietii mele.

 

My friends: Hmmmm …. Am multi oameni dragi in jurul meu si la unii chiar tin enorm de mult. Sunt oameni care m-au ridicat de nenumarate ori fara sa astepte nimik in schimb. E categoria cea mai deosebita, prietenii din facultate fara care nu mi-as putea imagina acum viata, de care sunt mii de momente care ma leaga si ma vor lega mereu. Apoi saracii "nebuni" care ma suporta zilnic la servici si care mi-au aratat (aia 2, 3 care sunt) ca inca mai e posibil sa cunosti oameni extraordinari. Si apoi tot restul prietenilor care nu se mai includ intr-o categoria speciala, dar care imi sunt la fel de dragi.

Pentru marea majoritate dintre ei raspunsul ar fi "Very Far". Cel putin la fel de departe cat au facuto ei pentru mine pana acum …

 

My family: Ei bine … acum am invatat din greseli si am inteles ca e bine si vreau sa "Go As Far As Possible". Recunos ca sunt doar un om si fac greseli multe, dar din unele uneori reusesc magnificul succes de "a invata ceva". Si am invatat ca daca pentru ei eu mereu am fost pe primul loc, e pentru ca asta simt. as vrea sa ma intorc in timp si sa repar toate acele momente urate, sa ma duc la petrecerea de 25 de ani a parintilor mei, sa trec peste lene, comoditate … si sa imi vad familia mai de decat o data la 4 luni, sa, sa, sa …. Promit sa continui sa fac ceea ce deja am inceput.

 

My job: Nu stiu. Am avut o lunga perioada cand am stiu, acum nu stiu. Si fiind un om care nu prea face compromisuri daca nu simte ca merita …. probabil ca nu foarte departe. Probabil ca in momentul asta, aceasta continuare imi provoaca cele mai mari dileme.

 

HIM: Da da da … cei care ma cunosc stiu ca exista si aceasta "preaminunata" continuare . M-am gandit si mi-am dat seama ca nu e bine sa gandesc… so I have stoped. Doar traiesc … si e bine … e foarte bine …. Si da, in fiecare zi merg cate un picutz mai departe. Cine stie unde o sa ajung in 2, 3 luni. ))

 

ME: Am atins marele moment asteptat de 23 de ani … linistea si echilibrul interior … Si cred ca nu vrea sa merg mai departe de aici si stiu ca vreau sa raman aici. Si va multumesc mult tuturor celor care simt si cred ca se incaderaza in categoriile de mai sus, pentru TOT. 

 

 

 

Poate ca e bine sa mai vedem si astfel de imagini, caci cu mizeria, gropile, saracia, caini vagabonzi si alte alea …. ne-am foarte obijnuit

Din categoria: "Mare e gradina Domnului" … mi-au dat lacrimile citind despre acest om in profunda suferinat!

 

Sa il ajute cineva cu niste panatloni de schi, ca sa poata omul sa se bucure in siguranta! ))))))

Visez cu ochii deschisi la un taram minunat, in care timpul trece in sens invers, sefii nu exista si daca exista sunt niste fiinte blajine si foarte foarte intelgatoare, cuvantul munca presupune ridicarea unui pahar cu lichid colorat sau aprinderea si fumarea unei tigari …

 

Eeeee …. VISEZ!

Colectionez VACUTE … pe care le iubesc … mult mult de tot!

Se ofera cineva sa imi completeze colectia ????????

 

 

 

Ea e cea mai noua si mai frumoasa … Are de abea o zi … si o port mereu cu mine!

I remember every touch, every flower, every word you ever said,
I remember how we looked at each other the very first time we met.
I’ll never forget…
I remember every smile, every letter, every kiss you gave to me,
How we’d talk, and you’d hold me for hours until I’d fall fast asleep.
You said you would always be there should I need, your arms around me
But now that I’ve fallen to my knees, I don’t think you give a damn about me.

And it feels like, we’re running out of time,
And it feels like I’m the last thing on your mind…
Oh when I touch your skin, I can feel you breathe,
Baby will you tell me what’s wrong,
Cause it feels like, you’re letting go…

Did you leave in the middle of the night and forget to say goodbye?
Did you feel it was time to go but you didn’t want to see me cry?
And it’s harder and harder for me to believe that you still love me,
So get on with it baby, if you’re going to leave cause..

And it feels like, we’re running out of time,
And it feels like I’m the last thing on your mind…
Oh when I touch your skin, I can feel you breathe,
Baby will you tell me what’s wrong,
Cause it feels like you’re letting go…

My heart is tellin’ me it’s too late, to beg you to stay..
You wouldn’t hear me anyway!

And it feels like, we’re running out of time,
And it feels like I’m the last thing on your mind…
Oh when I touch your skin, I can feel you breathe,
Baby will you tell me what’s wrong,
Cause it feels like you’re letting go…

feels like, we’re running out of time
feels like I’m the last thing on your mind…
feels like, we’re running out of time
feels like I’m the last thing on your mind…
It feels like it’s all gone…

 

Nu chiar a mea, dar prima la care participam. Stiu, foarte rusinos sa afirm asa ceva la 2x de ani, dar …. asta este. Promit sa recuperez caci mai am 3 anul asta.

 

Ma asteptam la foarte multe, nebunie, dans, betie ….

 

In fine, iata concluziile:

 

1. Nunta mica, maxim 50 de invitati

2. Trist, trist, trist … singura fericire … de mult nu am mai fost "cea mai tanara". ei bine acolo am fost!

3. Nu am prins buchetul, nici nu am pus piedica miresei ca sa il fur. Gurile rele sunt RELE !

4. Nu imi doresc asa ceva!

5. Si daca mi-as dorii, nu isi doresc altii!

6. Si daca si-ar dorii, am rata la masina, nu am bani, sunt o femeie libera fac ce vreau si imi place.

7. Nu cred in institutia casatoriei!

 

Pe mine am reusit sa ma conving! Pe voi?????

 

Pentru ca nu ma trezesc goala pe dinauntru … pentru ca nu trece zi fara sa nu imi sune telefonul … pentru ca am unde sa merg noaptea si sunt ascultata … pentru multe sfaturi si urechi pregatite sa asculte …

 

Pentru toate astea si mult mai multe sti ca sunt inconjurata de suflete dragi!

 

Just for you: